Typography.ro

Interviu cu designerul Stefan Romanu

In inspiration, interviu, typography on 2009/05/12 at 20:15

thumb-sromanuS-a născut în Timișoara și a trăit 10 ani în Austria. A absolvit Facultatea de Design Grafic la UVT Timișoara, Literatură Comparată la Viena (3 semestre) și un Master în Comunicare vizuală, strategii de marketing & publicitate – UVT Timişoara. Specializat în: Identitate vizuală, Typography, Offline design. Pasiuni: Punkrock, Cyberpunk, SFuri 70iste, Sarcasm.

Este vorba despre Stefan Romanu, “Ştefan Românu de fapt, dar m-am săturat să imi fie pocit numele de către germanici și am renunţat la diacritice”.

01

thumb-int-ty De ce ai ales acest domeniu, al artelor vizuale, și nu altceva?
thumb-int-sr E singurul domeniu pe care îl ştiu unde e greu să te plictiseşti şi ai ocazia să lupţi pentru propriile idealuri. Ce poţi să vrei mai mult?

02

thumb-int-ty Care au fost momentele care te-au marcat pe parcursul carierei?
thumb-int-sr Tot ce am făcut m-a format, m-a definit. În general eşecurile – şi ce am învăţat din ele – m-au marcat cel mai mult.  Foarte important a fost faptul că am avut ocazia să lucrez cu Zsolt Fábián de la Factory din Ungaria. Am învăţat mult de la el despre rigorile type-ului, despre cât de important e să fii hotărât, să nu te dai bătut, dar şi despre compromisuri bune şi compromisuri rele.
thumb-int-ty Este mai uşor sau mai greu să lucrezi ca freelancer?
thumb-int-sr Diferă de la caz la caz. Când e bine e foarte bine, când e rău e nasol. De fapt e o ironie a sorţii. Pleci la drum motivat de libertatea pe care o ai la îndemână şi pe parcurs începi să ţi-o îngrădeşti singur. Asta dacă ai noroc şi iţi dai seama în timp util că numai aşa poţi să ajungi la un nivel acceptabil.
La ce se referă lumea când se gândeşte că e mai greu ca freelancer e faptul că implică multiple joburi. Designer, art, account, recuperator, şamd. Nu te poţi concentra exclusiv pe jobul tău de baştină. Poate fi o situaţie destul de confuză, dar după ce înţelegi cu ce se mănâncă e ok. În plus multitasking-ul ăsta te forţează să te deschizi, să fii sociabil. Trăsături care îmi lipseau dacă stăteam închis într-o agenţie sau studiou. Când stai ascuns în spatele unui Cinema Display toată ziua şi aştepţi să iţi zică ADul sau CDul dacă proiectul făcut de tine e acceptat sau nu şi ce trebuie să faci, te dezvolţi unilateral. Contactele directe cu clienţii, lumea din jur, etc. sunt imperative în meseria asta.
Răspunsul nu e prea concret pentru că diferă radical de la caz la caz. În cazul meu, consider că e greu pe cont propriu, dar merită efortul. Poate în viitor voi avea un alt răspuns. Cine ştie.

03

thumb-int-ty În ce stadiu se află în prezent designul grafic în România?
thumb-int-sr Mă cam depăşeşte întrebarea. Designul e doar unul din capetele balaurului numit comunicare şi trebuie evaluat în acest context.  Ce înţeleg eu ca un model de business funcţional în industria comunicării e ceva de genul Pentagram sau Mutabor. Sunt entităţi care posedă un echilibru sănătos între toate componentele unei comunicări de succes. Designul, strategia, marketingul, PRul trebuie să funcţioneze împreună, să fie la acelasi nivel. Eu unul nu am văzut încă aşa ceva la noi. Cam toată lumea merge pe marketing şi PR iar designul grafic a rămas în urmă. Semn că suntem o societate tânără, care nu a ajuns încă la un adevărat nivel de înţelegere asupra cum funcţionează lucrurile. Încă suntem la grădiniţă şi mimăm ce vedem la adulţii din jur.

04

thumb-int-ty Eşti printre puținii designeri de fonturi români (Mondrian, Beautifully Urban, Hell).
De ce eşti atras de typography?
thumb-int-sr În primul rând cred că designul bun trebuie să fie custom made. Fiecare proiect face o promisiune către publicul său ţintă.
Aceasta reflectă valoarea de bază a produsului care se vrea vândut. Cum două produse nu sunt niciodată identice, ele nu pot fi vândute în acelaşi mod. În procesul comunicării vizuale type-ul e una dintre piesele de bază. El trebuie tratat ca element de diferenţiere. În plus, eu unul nu cred în teoria lui Massimo Vignelli, care explică că e ok să spui atât “te iubesc” cât şi “te urăsc” cu acelaşi set de caractere, respectiv Helvetica. Cred că fiecare proiect merită propria dialectică, iar type-ul face parte din aceasta.
În al doilea rând pentru că reprezintă un contrast plăcut faţă de industria publicităţii. În type design sunt extrem de multe decizii de luat, multe detalii care necesită timp. Nu poţi construi un set de caractere în câteva zile. După câteva proiecte de design făcute în deadline-uri strânse e plăcut să stai pe un set de caractere fără să faci prea multe compromisuri.
În ultimul rând pentru că sunt un control freak.

05

thumb-int-ty Cât de importantă este partea de typography (literă, fonturi, asezarea textului, layout) pentru un design bun?
thumb-int-sr Caracterele scrise (termenul de font îmi dă un sentiment neplăcut) pot ajuta consumatorul să perceapă mesajul, înainte de a recunoaşte sensul cuvintelor. Caracterele comunică la nivel subconştient. Acest lucru se bazează pe asocierile pe care noi, ca şi cultură, le facem între imaginea unui set de caractere şi un complex de sentimente (de ex. asociem Helvetica cu ceva modern, bine definit, deci sigur). Dacă le alegi bine, caracterele susţin conceptul, îi conferă greutate. Am văzut multe lucrări foarte mişto din punct de vedere conceptual/vizual, dar care, ca şi impresie generală, lasă de dorit pentru că folosesc type nepotrivit.
Layout-ul te ajută să transmiţi cu acurateţe cititorului informaţia concretă. E metoda de a-l ghida pe acesta către esenţa informaţiei, de a te asigura că nu sare peste ceva important. Atâta timp cât nu faci artă ci design, ai un public care trebuie să te înţeleagă şi nu poţi lăsa la voia întâmplării ce informaţie ajunge sau nu la acesta. Sau poate eşti un nou David Carson şi scapi basma curată.
thumb-int-ty Ce schioapată și ce merge bine în acest moment în România pe partea de typography?
thumb-int-sr E bine că avem designeri foarte tari. Andrei Robu, Sorin Bechira, Mugur Mihai sunt câtiva care îmi vin acum în minte.
E rău că potenţialul type-ului ca element de diferenţiere nu e inţeles de mioritici. Intră în categoriile “de ce să investesc dacă îl pot cumpăra de pe raft cu 100 de Euro” & “ce dacă fontu meu e folosit şi de concurenţă”.
Situaţia asta nefericită (pentru clienţi până la urmă) vine de la incapacitatea unor agenţii de publicitate – top of the food chain – cu tot mega PRul lor, să işi convingă clienţii de importanţa şi eficienţa type-ului. Cei mai mulţi clienţi mici & mijlocii se iau după cei mari şi nu au OO să fie deschizători de drumuri. În situaţia de faţă, un typedesigner –  în majoritatea cazurilor – trebuie să lucreze în pierdere dacă vrea să facă treabă bună, ceea ce nu e nici corect nici sustenabil.
Nu vreau să spun că trebuie să existe o industrie de typography doar de dragul de a avea una. Dar type-ul e o unealtă foarte eficientă în arsenalul comunicării. O unealtă care pe termen mediu şi lung generează valoare considerabilă. E păcat că nu o folosim la capacitatea ei reală.

06

thumb-int-ty Lucrarile tale tipografice au aparut pe multe site-uri internationale de specialitate. Care sunt sfaturile tale pentru cei care vor sa creeze fonturi?
thumb-int-sr E ca orice alt proiect de design. Are un scop, un target. Trebuie mai întâi să ai un concept. Restul e uşor, necesită doar multă energie şi timp.
Poate cea mai bună metodă de a explica procesul e să îl compari cu designul de afiş. Fiecare caracter de literă e ca un micro–afiş. Tot setul de caractere e ca un şir de micro–afişe lipite unul de celălalt. Privite de la distanţă ele trebuie să arate ca un singur mega–afiş. Să fie coerente.
Următorul pas, după ce ai desenat caracterele, e să te ocupi de kerning. Iei un cutter şi tai din grosimea micro–afişelor care par ochiului prea îndepărtate unul de celălalt. Celor prea apropiate le adaugi fâşii de hârtie la margini. Asta e partea care ocupă cel mai mult timp pentru că există o grămadă de combinaţii posibile. E un proces pur vizual. Nu există o formulă matematică pentru spaţiere deoarece suntem oameni – deci subiectivi – si nu roboţi.
În rest mai există destule reguli, reguliţe, best practices care trebuie folosite – sau nu – în funcţie de utilitatea setului tău de caractere.

07

thumb-int-ty Care sunt sfaturile tale pentru tânărul designer român, pentru a deveni un bun profesionist?
thumb-int-sr Să recunoască importanţa unui business behavior sănătos. Adică să se ţină de cuvânt orice ar fi. Să respecte termenele stabilite, să ţină clientul la curent cu starea proiectului şamd. Asta e vital, chiar şi atunci când lucrezi cu clienţi care nu dau doi bani pe partea lor din înţelegere.
Să înveţe că a spune NU unor cerinţe nerealiste din partea clienţilor înseamnă o investiţie în propriul viitor. Ca orice investiţie asta înseamnă că pe moment te costă, dar ai de câştigat pe termen lung.
În rest consider că nu am ajuns încă unde îmi doresc să fiu, aşa că îmi folosesc dreptul de a mă abţine să dau alte sfaturi.
Nume: Stefan Romanu
Locație: Timişoara
Profesie: designer
Unelte preferate: cap>creion>mac
Site: stefanromanu.com
Blog: prefer şezătorile prin cafenele
În altă parte pe net:
behance.net
designanddesign.com
typographicposters.com
flickr.com
fotoSR_Icon_150
  1. Foarte bun articolul. Vă Mulțumesc! Felictitări Stefan!

  2. Mulțumesc Daniel!

Leave a Reply