Typography.ro

Istoria tipăriturii – momente cheie

In esential, typography on 2008/11/30 at 20:36

thumb-tiparituraPreluarea și dezvoltarea de către romani a alfabetului grec a asigurat 1000 de ani de existență manuscriselor, breasla scribilor devenind una specializată și respectată, meșteșugul fiind practicat mai târziu în principal în mănăstiri. Manuscrisele erau opere de artă de o valoare inestimabilă, finalizarea unui astfel de manuscris putând să însemne uneori încununarea vieții unui singur om.

Johann Gutenberg (Public Domain Wikipedia)

Johann Gutenberg

A intervenit însă un moment în istorie când pentru breasla scribilor și a copistilor a început declinul, iar cunoașterea a devenit accesibilă nu numai privilegiaților ci și maselor, în majoritate analfabete până atunci. Lui Johann Gutenberg îi sunt atribuite meritele inventării tiparniței și caracterelor mobile (1445-1455).

Gutenberg n-a inventat însă nici tiparnița, nici caracterele mobile, ci doar le-a perfecționat și le-a făcut practice, folosinde-se de experiența predecesorilor săi, pe care îi voi enumera în cele ce urmează:

770: din ordinul împărătesei Shokutu s-a tipărit în Japonia într-un milion de exemplare un text-talisman cu caractere sanscrite, ideograme chinezești și o xilogravură. Fiecare exemplar a fost așezat într-o pagodă miniaturală din lemn.

Diamond Sutra (Public Domain Wikipedia)

Diamond Sutra

868: Sutra de Diamant, lucrare indiană tradusă în chineză și tipărită anopistografic pe 7 foi de hârtie lipite între ele de către Wang Jie pentru cinstirea memoriei părinților săi este descoperită la Dunhuang în Peșterile celor o mie de Budha.

1392: Primele caractere metalice datează din 1392 conform
unei cronici coreene. Utilizarea literelor de bronz a fost încurajată în Coreea printr-un decret emis de regele Thai Tzung în 1403. De altfel, prima carte tipărită cu caractere metalice din istoria omenirii, Jikji, datează din 1377 și ceea ce a mai rămas din cele două volume ale cărții este expus în Biblioteca Națională a Franței, la secția Manuscrise Orientale.

1041-1049: Sen Hua, o enciclopedie a vremii menționează că în timpul domniei împăratului Chin-Li, apar în China caracterele mobile ca urmare a muncii asidue a fierarului Pi Sheng, “omul cu haine de bumbac” care modela din argilă caractere chinezești (alfabetul chinez nu era unul de 27 de litere!) și le lipea cu rășină pe o placă metalică în vederea imprimării.

Biblia lui Gutenberg

Biblia lui Gutenberg

Momentul Gutenberg

La 78 de ani după apariția Jikji, Gutenberg perfecționează procesul tipografic și creează un sistem de producție tipografică la scară largă, lui fiindu-i atribuită imprimarea primei cărți europene: Biblia de 42 de linii, disponibilă în format digital la British Library și disecată din punct de vedere anatomic aici. Aceasta este una dintre primele incunabule, incunabula fiind termenul folosit pentru a face referire la toate acele cărți imprimate folosind caractere metalice înainte de 1500.

Însă există mentiuni în documentele vremii despre alți inventatori europeni  care ar fi utilizat caracterele mobile:

  • Adrian Junius vorbește în lucrarea sa, “Batavia”, despre Laurens Janszoon de Coster, originar din Haarlem, Olanda care ar fi tipărit cu litere de plumb diverse ediții nesemnate;
  • postfața Doctrinale adăpostită la Biblioteca Națională din Paris menționează numele lui Jean Brito din Brugge ca fiind autorul tipăriturii;
  • în Italia, A. Cambruzzi atribuie în lucrarea sa “Secentesca cronaca di Feltre” meritul invenției caracterelor mobile lui Panfilo Castaldi;
  • acte oficiale din Avignon fac referiri la activitatea lui Prokop Waldvogel, orfervru originar din Praga.

Evul Mediu

fraktur1În următoarele decenii, procesul tipografic este adoptat de zeci de tipografi în sute de orașe europene. În această perioadă, între secolele al XII-lea și al XV-lea s-au folosit literele gotice, cunoscute și sub numele de Blackletter, cu cele patru forme de bază: Textura, Rotonda, Bastarda, Cursiv. Caracterele gotice sunt greu de citit, foarte putin spațiate, greu de distins datorită numeroaselor ornamente care se întrepătrund (de unde și denumirea de “Textura“).

Epoca Renascentistă

GaramondA debutat în Italia între secolele al XIV-lea și al XV-lea și a însemnat reîntoarcerea la clasic și la studierea a ceea ce credeau că sunt manuscrise cu caractere minuscule similare majusculelor romane.
De fapt, majoritatea clasicilor au fost rescriși în perioada carolingiană (minuscula carolingiană precedând Blackletter), astfel că minusculele au fost redesenate în coerență cu majusculele romane, inspirând ceea ce cunoaștem astăzi ca forme clasice, “old style“. Momente cheie ale acestei perioade sunt:

1465: Sweynheym și Panartz crează primul “typeface” clasic italian care avea să fie îmbunătățit de către Nicolas Jenson pentru ediția “De praeparatione evangelica” în 1470;
1501: Francesco Griffo crează primul “typeface” italic pentru cele câteva ediții de buzunar editate de Aldus Manutius;
1500-1561: Claude Garamond, creatorul a numeroase caractere clasice și ilustrul elev al lui Geoffroy Tory, care a teoretizat în tratatul său “Le Champfleury” importanța eleganței și proporțiilor literelor.

Epoca Barocă

BaskervilleÎntre secolele al XVI-lea și al XVII-lea, perioada barocă a dat naștere unora dintre cele mai lizibile caractere, cunoscute și sub denumirea de caractere de tranziție între stilul clasic venețian și cel modern. Nume care au marcat istoria “typography” în această perioadă sunt:

1580-1658: Jean Jannon, creatorul a mai multe caractere baroce, confundate până nu demult cu cele create de Garamond (și datorită faptului că Jannon s-a inspirat din munca lui Garamond);
1692-1766: William Caslon semnează mai multe tipuri “old style” de caractere, care au dominat ca și utilizare în Marea Britanie și în coloniile americane;
1706-1755: John Baskerville este cel care a creat o serie de caractere tranziționale și a perfectionat tiparnița, cerneala de tipar și a produs hârtie cu suprafața mai fină.

Epoca Neoclasică

BodoniÎntre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, o nouă încercare de întoarcere la stilul clasic a lăsat istoriei nume importante:

1784: Francois Ambrose Didot crează primul font modern și punctul tipografic pentru măsurarea caracaterelor. Fiul acestuia, Firmin, semnează primul set de caractere pure, geometrice care au inspirat mai târziu Linotype Didot si HTF Didot;
1740-1813: Gimbattista Bodoni, de la care ne-a rămas un “Manuale Tipografico” monumental cu 142 de alfabete de inspirație romană. Bodoni este considerat părintele primului set de caractere cu adevărat moderne.

Revoluția Industrială

Până la revoluția industrială de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, procesul de tipărire a rămas neschimbat, însă epoca mecanică a apus, iar epoca mașinilor a adus cu sine mai întâi presele pe aburi în 1814, iar apoi presele rotative în 1868. Procesul industrial a fost perfecționat prin inventarea mașinilor Linotype (1886) și Monotype (1887) care au redus semnificativ timpii de lucru.

Linotype

Monotype

În partea a treia: epoca digitală.

Autor: Andreea

  1. [...] le alimenta: – mâinile, uneltele rudimentare acționate manual; – mașinile acționate mecanic; – invențiile epocii industriale (presele rotative și pe aburi); – generalizarea folosirii electricității în industrie în jurul [...]

  2. [...] până în prezent, aspectul literelor scrise şi tipărite a evoluat în timp. De la inventarea tiparului mobil s-a dezvoltat  o mare varietate de stiluri ale caracterelor [...]

Leave a Reply