Typography.ro

TrueType vs. OpenType – asemănări și deosebiri

In font, typography on 2009/02/08 at 17:25

TT vs OTPrincipalele formate de fonturi sunt: Type 1 (despre care am povestit în articolul anterior), TrueType și Open Type (despre care voi povesti acum).
TrueType și OpenType sunt formate multi platformă, adică se pot folosi pe sisteme de operare diferite; de asemenea, sunt formate contur (“outline font formats”). Conturul caracterelor este descris prin linii și curbe compuse din puncte (pixeli pe ecran sau puncte la print). Structura din puncte nu pune probleme la rezoluții diferite, aceste contururi putând fi scalate la orice dimensiune a dispozitivului de ieșire (fie el display sau printer, prin convertirea/rasterizarea conturului într-o succesiune de puncte). Dacă aceste contururi nu au un număr suficient de puncte care să le definească, pot apărea erori de redare a caracterelor. Ambele formate au însă un mecanism de “hinting” care să compenseze aceste neajunsuri.

truetype1

TrueType

Structura de comandă a PostScript (PS) era publică, însă specificațiile fonturilor, inclusiv datele despre “hinting” nu, așa că Apple a decis să ofere o alternativă pe o piață în care PS era singurul format acceptat. Acea alternativă a fost dezvoltată de Sampo Kaasila și s-a numit inițial Royal, iar mai târziu a fost lansată în 1991 sub numele de True Type în parteneriat cu Microsoft, pentru a rivaliza cu PostScript-ul de la Adobe.

Fonturile TrueType au fost o alternativă superioară fonturilor bitmap folosite până atunci, așa că în 1991 Apple a introdus tehnologia TrueType în Mac OS System 7. TrueType a fost implementat pe Windows 3.1. în 1992, însă a avut de suferit din pricina faptului că arhitectura Windows 3.1. era gândită pe 16 biți. Suferința a încetat odată cu Windows 95, când implementarea TrueType s-a făcut pe 32 de biți.

TrueType e un format vectorial care folosește curbe B-spline pătratice (spre deosebire de curbele Bezier cubice ale PostScript) pentru a descrie conturul simbolurilor. Spre deosebire de PostScript Type 1 care presupuneau un fisier bitmap pentru ecran și unul PS pentru imprimantă, fonturile TT au nevoie de un singur fișier pentru a funcționa (atenție însă: versiunea normală înseamnă un fișier, iar cea italic/bold/etc. un alt fișier). Sunt larg folosite în suitele “de birou” ale Apple (iWork) și Microsoft (MS Office), dar mai puțin când vine vorba de design pentru simplul motiv că prea puține dispun de seturi expert cu variante tipografice avansate.

Avantajul major al fonturilor TT este că sunt independente de rezoluție și au un mecanism isteț de “hinting” care le redă curat, clar și lizibil indiferent de mărimea aleasă pentru font. Acest mecanism de “hinting” ajută computerul să înțeleagă ce pixeli au valoarea 1 (sunt activi) și ce pixeli au valoarea 0, pentru a reda corect un caracter de dimensiune mică și la rezoluție mică; deoarece conturul e dat de formule matematice, la dimensiuni mai mari este posibilă activarea combinației corecte de pixeli pentru a reda caracterele la fel de clar. Părerea larg acceptată este însă că nu sunt potrivite pentru printuri pe hârtie.

TrueType GX

AAT-GX

Această tehnologie dezvoltată de Apple a fost lansată în 1994 și a adus îmbunătățiri în două direcții importante: “morphing” (convertirea cu ușurință a unui font din normal în bold de exemplu) și substituire (combinații de caractere pentru care se puteau folosi variante diferite de design în funcție de context). Formatul GX poate fi considerat precursorul/inspirația pentru Open Type datorită unor caracteristici precum: seturi extinse de simboluri, legături alternative, suport pentru PostScript și TrueType. Tehnologia a fost însă abandonată, deoarece nu existau suficiente unelte ușor de folosit care să încurajeze crearea de noi fonturi în format GX. Conceptul trăiește însă sub numele de AAT – Advanced Apple Typography pe OS X.

opentype1

Open Type

Parteneriatul din 1996 dintre Adobe și Microsoft a avut ca obiectiv (pe lângă șocul produs de o asemenea colaborare) dezvoltarea formatului Open Type (adică un True Type Open). OTF combină multe din caracteristicile PostScript (Type 1 și Type 2/CFF) și TrueType, precum și elemente specifice formatelor Multi Master și  Apple GX într-un format care se vrea noul standard universal. Este deja un format care se bucură de popularitate în rândul designerilor și nu numai.

De ce e mai avantajos lucrul cu OTF?
- Fonturile OT sunt multi platformă, fiind compatibile cu Mac OS, Windows și Linux.
- Pentru că se bazează pe codarea Unicode, un fișier de font OT poate include până la 65.536 simboluri, adică arhisuficiente în comparație cu codarea ASCII care permitea numai 256 de simboluri.
- Toate caracterele pot fi accesate dintr-un singur fișier, deci managementul fonturilor e mult mai simplu.
- Îmbunătățirile tipografice speciale (legături alternative, diferite variante de cifre, caractere străine, fracții, ornamente) constau în tabele suplimentare cu informații încorporate direct în interiorul aceluiași fișier; astfel, meniurile nu s
e încarcă cu mai multe variante de fonturi, iar activarea sau dezactivarea acestor opțiuni speciale se face fără să fie nevoie de schimbarea fontului.

Îmbunătățirile tipografice OT (Expert typography features)

all-caps

All Caps (Majuscule)
În cazul unui font OT, aplicarea opțiunii All Caps are ca rezultat nu numai convertirea caracterelor în majuscule, ci și ajustarea corespunzătoare a punctuației și a spațierii.

small-capsTrue Small Caps
Aparent sunt versiuni micșorate ale majusculelor, însă dacă ar fi doar atât (faux small caps) ar arăta ciudat și nu s-a potrivi ca greutate cu celelalte litere.
ligatures1Ligatures (Legături)
Sunt combinații de două sau mai multe caractere care se comportă ca unul singur și care se folosesc pentru a evita suprapunerile inestetice ale elementelor literelor. Legăturile standard sunt ampersand-ul (“et” din latină) și combinațiile fi, fl. În cazul fonturilor Pro, fonturile includ legături pentru ff, fj, ffi, ffl, ffj, Th.
La acestea se adaugă opțiunea de “discretionary
ligatures” pentru fh, ft, ch, ct, sp, st.
fractii1Fracții
Există două tipuri de fracții: cele de tip “en”, în care bara este orizontală și egală cu un spațiu “en” și cele “em”, la care bara este diagonală și egală cu un spațiu “em”. Fracțiile de tip “en” sunt rare, cele mai multe fonturi având seturi de fractii de tip “em” și o bară specială de fracție care, spre deosebire de slash, are unghiul de înclinare potrivit și lungimea și poziția față de baseline corecte.
Fonturile OT includ setul standard (1/2, 1/4, 3/4), seturi extinse (1/3, 2/3) sau arbitrare (11/12)
și se potrivesc mult mai bine cu restul textului
decât versiunile lor scalate.
Același lucru este valabil și pentru numerale
ordinale (cele create special arată mult
mai bine decât cele scalate).
swashSwash-uri
Acestea sunt simboluri stilizate ale unor caractere, în general majuscule (întâlnite în special la fonturile italice) pentru care este recomandată utilizarea cu măsură.
titling-alternatesTitling alternates
Sunt simboluri special create pentru titluri, în general majuscule.
contextual-alternatesContextual alternates
În funcție de literele alăturate, aceste alternative înlocuiesc nu numai simbolul, ci și legătura dintre simboluri și se folosesc pentru aspectul lor estetic.
super-sub1Subscript și superscript
Sunt folosite în general pentru note de subsol, formule matematice sau chimice; exemplul cel mai la îndemână sunt puterile și indicii. În general, pentru superscript sunt disponibile litere, cifre și semne de punctuație, iar pentru subscript doar cifre și semne de punctuație.
Cifre
În fonturile OpenType vin în mai multe variante:

  • tabular lining: caracterele ocupă același spațiu pe orizontală și au înălțimea egală cu cea a majusculelor, se preteaza la tabele de exemplu
  • tabular oldstyle: caracterele ocupă același spațiu pe orizontală, au ascendenți și descendenți și înălțimea egală cu cea a minusculei x (x-height)
  • proportional lining: caracterele ocupă spații diferite pe orizontală și au înălțimea egală cu cea a majusculelor
  • proportional oldstyle: caracterele ocupă spații diferite pe orizontală, au ascendenți și descendenți și înălțimea egală cu cea a minusculei x (x-height), folosite în corpul de text.

cifre

În concluzie, OpenType poate nu este neapărat cel mai bun format existent pe piață la ora asta, însă tinde să devină formatul de facto, mai ales dacă aplicațiile care le folosesc vor fi regândite pentru a exploata la maxim posibilitățile OpenType. În plus se bucură de suport pe sistemele de operare, de susținerea Adobe, Microsoft, a producătorilor de fonturi. Oricum, dacă ai sau poți achiziționa fonturi OpenType, mai ales cele Pro, folosește-le cu încredere.


Autor: Andreea Nedelea

  1. Bun articol, prinde bine sa fie explicat si pt cei de pe la noi ce si cum se intampla cu diversele formate.

    Ar fi frumos sa puneti la finalul fiecarui articol bibliografia/sursele totusi :)

    • Multumesc pentru comentariu si aprecieri. :)
      Articolele sunt presarate cu linkuri catre materialele consultate si cred ca e mult mai simplu si mai web-friendly de folosit soiul asta de citare, in stil american. In plus, majoritatea surselor sunt deja prezente in biblioteca.
      Feedback-ul e binevenit si te mai asteptam cu sugestii/comentarii.

  2. Din interes pur academic, poate merită menţionat şi formatul Multiple Master, fie-i ţărâna uşoară.

Leave a Reply