Typography.ro

Type, typeface și tipuri de fonturi

In esential, font on 2008/11/23 at 21:00

type, typeface și tipuri de fonturiO discuție despre fonturi nu poate începe decât cu explicarea terminologiei specifice. Înțelegerea acestor termeni este esențială pentru a putea dezvolta și înțelege concepte din sfera “typography”.

Trebuie menționat că termenii și explicațiile vor fi bilingvi sau poate doar în engleză, deoarece sunt termeni consacrați și (lăsând la o parte faptul că de cele mai multe ori nu au un echivalent în română) trebuie înțeleși și învățați în limba lor “maternă”.

În primul rând câteva lămuriri și definiții:

Type

Este un termen generic pentru toate caracterele folosite pentru a ilustra cuvinte.  În epoca modernă, a computerelor, cuvintele digital type (caracterele digitale) și font definesc standardele.

Există și alte tipuri precum metal type (confecționate din metal) sau wooden type (din lemn).

Fiecare variație a unei litere, inclusiv semnele de punctuație, sunt o piesă care reprezintă un caracter – “type” sau un set de caractere (tot “type”!).

Typeface

Este o colecție de caractere, litere, cifre, simboluri și semne de punctuație, care au același aspect (design). Reprezintă rezultatul finit al producției, felul cum arată caracterul “imprimat”.

Font

Fontul este mijlocul de a transpune un caracter pe un anumit mediu (pe o suprafață imprimabilă). Poate fi o mașină de scris, un stencil, o tiparniță, un cod PostScript, etc…

Typeface produs de o mașină de scris, un stencil, o tiparniță și un font pe computer folosind limbajul PostScript (ex. Brembo).

Typeface produs de o mașină de scris, un stencil, o tiparniță și un font digital folosind limbajul PostScript (ex. Brembo).

Ca o concluzie până în acest punct, cel mai bun exemplu este că dacă am considera fontul ca fiind forma care taie un fursec, fursecul obținut este caracterul imprimat (typeface).

Clasificarea fonturilor (type classification)

Împărțirea pe categorii are ca scop structurarea multitudinii de fonturi existente și este foarte utilă pentru înțelegerea și alegerea cât mai bună a caracterelor.

Există mai multe sisteme: după formă, după perioada când au fost create, după felul în care sunt folosite de obicei. Mă voi opri în acest articol la câteva clasificări destul de populare.

Cea mai simplă și mai cunoscută clasificare este Serif și Sans serif (pe românește cu sau fără “serife”)

georgia-serif

Serif

Sunt fonturile care au la capetele caracterelor terminații specifice, să le zicem mici liniuțe (cârlige, dacă vreți). Despre aceste liniuțe se spune că ne conduc ochiul și ajută la citire.

Serif Typefaces mai sunt cunoscute și ca “Romane”. Provin din vechile inscripții romane pe piatră (vezi Times New Roman, Trajan Pro), deși caracteristici de design cu “serife” se găsesc și în vechile scrieri caligrafice.
Sunt în general privite ca tradiționaliste, cu o tentă clasică, mai sobră, deși încă se produc fonturi noi.

helvetica-sansserif

Sans serif

Fonturile care nu au terminații serif. Termenul vine din limba franceză
(sans = fără).
Mai sunt cunoscute ca fiind “grotești” (grotesque-grotesk) sau Ghotice.

Deși istoria lor începe din antichitate (greci, etrusci, egipteni, etc), au devenit populare odată cu ecranele de calculator și explozia Internetului.
Sunt considerate fonturi moderne.

Dezbaterii serif vs. sans serif îi voi dedica un articol special în săptămânile următoare.

Clasificarea după dată

A fost dezvoltată de Alexander Lawson; se poate observa la numele multor fonturi epoca din care provin: Old English, Blackletter, etc… Cunoașterea acestei categorisiri este utilă de exemplu la alegerea fontului care poate reda atmosfera dorită.

Blackletter sunt caracterizate de ornamentele specifice Evului Mediu. Mai sunt numite Block, Gothic, Old English… (font – Old English)

Old Style se referă la fonturile romane create în secolele 15-16 în Italia, cum ar fi Venetians și Garalde. (font – Venetian 301)

Italic sunt bazate pe scrisul de mână din Italia Renascentistă, literele sunt mai condensate. Inițial erau o categorie separată, acum sunt de obicei o variantă a formelor de tip Roman (regular). (font – Minion italic)

Script reproduc scrisul caligrafic. Cele mai multe, când sunt aranjate, au caractere care se unesc precum în scrisul de mână. (font – Bank Script SB)

Transitional sunt acele fonturi care au făcut trecerea de la Old Style la cele mai moderne de la sfârșitul secolului 17. Liniile lor au contrast crescut. (font – Baskerville)

Modern au apărut la jumătea secolului 18 și au un contrast foarte puternic între liniile care le alcătuiesc. Serifele sunt în general orizontale. (font – Bodoni)

Slab serif au liniile cu un contrast aproximativ uniform și serife groase, pătrate. (font – Clarendon Bold)

Sans serif – nu au serife și au liniile uniforme. Au fost introduse de William Caslon în 1816. (font – News Gothic Roman)

Serif / Sans serif – fonturi recente care includ caractere atât cu, cât și fără serife. Un exemplu este fontul Rotis.

Alte tipuri importante care trebuie menționate (deși intră în alte clasificări) sunt:

Graphic – pot fi considerate imagini în sine și se încadrează foarte bine în stilul în care au fost desenate. (font – Graphic)

Decorative, numite și “display fonts” sau “title fonts” sunt folosite în principal pentru decorarea paginii, pentru conceperea unui design deosebit. (font – Plazza Decorative)

În articolele următoare voi dezvolta diverse situații și exemple de folosire și de povești ale diverselor tipuri de fonturi.

Pentru a fi la curent cu articolele noi ne sfătuiesc să te abonezi la feed-ul rss.
Pentru comentarii sau completări folosește formularul de mai jos.

Autor: Alex Șerban, 23.11.2008

  1. ^^^^^^^^^^^
    Trebuie menționat că termenii și explicațiile vor fi bilingvi sau poate doar în engleză, deoarece sunt termeni consacrați și (lăsând la o parte faptul că de cele mai multe ori nu au un echivalent în română) trebuie înțeleși și învățați în limba lor “maternă”.
    ^^^^^^^^^^^^

    Cum poţi să susţii asemenea aberaţii şi să foloseşti typography în texte în loc de tipografie ? Te doare creierul să găseşti tu echivalent în română pentru termeni englezeşti care nu au încă un corespondent în română? Ţi se pare mult prea dificil un astfel de demers, cu mult peste puterile tale intelectuale ? Cei care traduc programe de calculator o fac în mod frecvent şi nu se plîng de asta. La fel şi cei care scriu despre tipografie în limbi străine. Asta cu lăsatul termenilor ca în engleză est edoar o scuză a românilor pentru a evita să facă efort intelectual.

  2. Lăsând la o parte răutatea și lipsa ta de respect (puteai măcar să te semnezi), eu cred ca am explicat destul de clar decizia de a folosi termenii (și) în engleză. Eu rămân la părerea ca termenul “typography” însemnă mai mult decât “tipografie” așa că îți mulțumesc pentru comentariu dar te rog să citești mai mult și să te documentezi înainte de a afișa orgolii nepotrivite.

  3. [...] Deşi forma de bază a literelor din alfabetele moderne s-a schimbat foarte puţin din zilele Romei Antice până în prezent, aspectul literelor scrise şi tipărite a evoluat în timp. De la inventarea tiparului mobil s-a dezvoltat  o mare varietate de stiluri ale caracterelor tipografice. [...]

Leave a Reply